Templu.

Templu budist şi mănăstire Samye in Tibet

 

Templul (latină templum) este un edificiu religios, un lăcaș sfânt, sacru, unde sunt venerați în funcție de religie diferite zeități. Aceste credințe au existat deja în perioada neolotică fapt atestat de descoperirile arheologice. Primele locuri unde erau venerați zeitățile fiind peșterile, găsindu-se pe pereții aceatora desene, picturi. Urmele celui mai vechi templu a fost descoperit pe insula Malta, el datează din anii 3800 î.Hr.
Etimologia termenului provine din limba etruscă, de unde a fost preluat în limba latină. Termenul nu definea la început la grecii antici o clădire ci numai un altar unde se aduceau jertfe zeilor. Templul apare ulterior, cu ritualurile specifice, apreciind după vechime competența templului. Reședința zeilor în credințele antice, cum ar fi la greci era „Muntele Olimp”, la alte popoare era cosmosul, preocupările zeilor fiind considerată asemănătoare cu cea a oamenilor. Pentru credincioși vizitarea unui templu era o întâlnire cu zeul căruia îi era închinat templul. Viața oamenilor devine tot mai legată de templu, acesta devenind un loc pentru comerț, de învățare și căutări filozofice pentru înțelegerea universului.